Reality check

# Prima zi in Timisoara … “mortala” .. la propriu

12 noiembrie 2007. Ma trezesc de dimineata, ma aranjez, ma uit de 12 ori in oglinda, si ma indrept catre o firma de recrutare pentru un interviu (nu-i dau numele din motive lesne de inteles). Ies din hotel, putina racoare, dar nimic neobisnuit pana acum. Imi incep usoara plimbare catre “obiectiv”, luandu-mi cateva zeci de minute bune inainte, pentru a nu fi grabit si a-mi mai pune gandurile in ordine pe traseu. Merg 20 de metri, dupa care fac la dreapta, sa ajung la un bulevard principal. Mai merg vreo 30 de metri … pe strada … caci nu am reusit sa identific ceva asemenator trotuarului, si ma dau un pas mai spre stanga … intr-o parcare, sa nu stanjenesc circulatia conducatorilor auto.
In clipa aceea, aud o trosnitura de crengi rupte, urmata dupa cateva miimi de secunda (conform calculelor neuronale ulterioare) de un zgomot mai puternic, zgomot pe care nu-l pot descrie fara a face referire din pacate la carcasele de porc cazute in abatoare din carligele lor. Imi indrept privirea inspre acel loc, apoi si pasii, si constat in foarte scurt timp ca sunt primul martor la un accident (sau o intentie), respectiv un barbat de aproximativ 50 de ani era lungit pe jos, intr-o balta de sange, inconstient, inconjurat de cateva crengi uscate din copacul ce se intindea deasupra lui. Am sunat bineinteles la 112, dupa ceva clarificari (daca e gluma, moment artistic sau realitate) mi s-a facut legatura la Ambulanta … apoi au venit medicii care dupa ceva proceduri au constata decesul numitului cauzat de cazatura de la etajul 5 sau 6 al blocului. Dupa circa 2 minute m-a sunat o doamna dela serviciul de urgente sa-i confirm si sa-i mai dau o data adresa. Apoi a venit Politia dupa care au venit Criminalistii.
Eu vroiam doar sa merg la interviu … ca doar de aia si venisem in Timisoara. Am si eu o varsta, si nu mai credeam de mult ca am sa asist in direct la un eveniment caracteristic ProTV.
Primul lucru la care m-am gandit cand l-am vazut a fost ca nu se poate ca cineva care mai mult ca sigur a fost viu acum 1 secunda, sa devina dintr-o data un corp inert. Imi tot spuneam involuntar in gand: “Ce repede se intampla totul …”. Poza atasata este una din cele doua facute cu telefonul mobil personal, inainte de a veni cineva la fata locului. Nu stiu daca a aparut in presa insa … tin neaparat sa ramana poza lui undeva pe net … in memoriam. D-zeu sa-l ierte.

November 14, 2007 - Posted by | Uncategorized

8 Comments »

  1. E cumplit! Superstitiosul din mine ar fi asociat intamplarea cu “un bine ai venit” sinistru. Rationalul imi spune ca “ai fost incercat”. O piatra grea de incercare in Timisoara. Mai demult, sub ochii mei si-a dat sufletul un tip de 30 de ani in accident de masina. Ma bantuie si acum. Imi amintesc ce reactii isterice aveam: urlam la medici sa-l salveze, urlam la prietenul meu de atunci medic sa faca ceva, urlam la cei din jur sa-si stinga tigara si sa faca ceva, urlam la politisti sa nu-i lase pe cei implicati in accident sa plece, urlam la ploaie sa se opreasca iar in vis urlam la mine ca sunt neputincioasa si la Dumnezeu ca e nedrept. Ceilalti pasageri ai masinii nu aveau nicio zgarietura. Exact la asta ma gandeam: ce cumplit e, iti ia o secunda sa nu mai fi… oare cati or sa-i simta lipsa, oare cand eu ma duc va fi la fel de simplu? Moartea e singura realitate pe care nu stiu sa o accept si nici nu vreau.

    Comment by rebeccamohl | November 23, 2007 | Reply

  2. Ca tot spuneai ca “moartea e singura realitate pe care nu stii sa o accepti si nici nu vrei”, exact asta era si scopul postarii mele: sa incercam ca in fiecare zi sa fim impliniti, pregatiti si multumiti cu ceea ce am facut pana atunci…. caci, realitatea e ca se intampla si nenorociri dintr-astea.

    Comment by flpmihai | November 23, 2007 | Reply

  3. Mosule, dar ai avut si tu o primire… Lasa, ca TM o sa-ti ofere si clipe faine.

    Bogdan

    Comment by Anonymous | November 26, 2007 | Reply

  4. Sunt convins ca Timisoara imi va oferi “doar” clipe faine. Stii cum e, daca nu-mi ofera ea, am sa mi le iau singur. Thanks.🙂

    Comment by flpmihai | November 27, 2007 | Reply

  5. no stai ca eu acum aflu. tu ai venit in Timisoara???🙂

    si ce firma de recrutare? eu am lucrat pe recrutare la lugera. daca ai nevoie de ajutor, cu mare placere🙂

    Comment by ama | November 27, 2007 | Reply

  6. @ama:🙂 Am venit in Timisoara de mai multe ori in lunile octombrie si noiembrie, pentru a-mi pregati terenul. De mutat, ma mut definitiv cu sotia pe 7 decembrie. De-abia astept.🙂
    Firma aia de recrutare era Manpower, insa stiu de Lugera … ca sotia a fost angajata candva prin intermediul lor. Multumesc foarte mult pentru sprijin, insa de-acum sunt aproape de finalizare, trebuie doar sa ma hotarasc unde am sa ma angajez. Ofertele le-m primit deja, insa evit sa vorbesc despre asta, sa nu mi se schimbe “norocul”🙂.
    Sa nu uit: multumesc ca nu mi-ai ignorat blogul. Ne mai auzim noi🙂

    Comment by flpmihai | November 27, 2007 | Reply

  7. Tare poza…Ziceai k mai ai una.De ce nu o postezi si pe cealalta?

    Comment by ally78it | December 5, 2008 | Reply

  8. Nu o mai posetz si pe cealalta, ca una este suficient de “tare”. Nu cred ca as vrea sa vad asta in fiecare zi. Huoooooo.

    Comment by flpmihai | December 10, 2008 | Reply


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: