Reality check

"Despre limita" – Gabriel Liiceanu

O carte ce trebuie citita in liniste, o carte destul de greoaie din punctul meu de vedere, insa pe masura informatiilor de transmis.
Conceptul de baza al acestei carti, este ca identitatea noastra este formata, conturata de limite, limite care se modifica in orice moment, odata cu atingerea de catre noi a unui alt nivel.
Liiceanu imparte limitele in trei mari categorii: limite interioare, limite de depasit, si limite de atins.
Astfel, limitele interioare reprezinta insasi natura noastra, ceva ce un poate fi schimbat, sau care ar produce mari transfigurari in caz de reusita in schimbare.
Limitele de depasit reprezinta exprimarea libertatii in forma ei cea mai simpla, forma in care ne redefinim, ne remodelam si ne continuam proiectul vietii urmarind alte si alte limite de depasit.
Limita de atins este descrisa ca ceva mult mai profud, este nivelul in care renuntam la toate libertatile noastre fundamentale pentru a fi liberi cu adevarat.
O parte a acestei carti, care mie personal mi se pare exceptionala este cea in care autorul descrie maladiile de destin ce provin din aceste limite descrise mai sus. Surprinzator este insa faptul ca un foarte mare procentaj din cei pe care-i cunosc se pot cuprinde cu succes in aceste categorii viciate de maladii de destin.
Cele trei maladii de destin sunt lenea, ratarea si esecul.
Lenesul este persoana care nu-si doreste nimic, care nu are nici un proiect de urmarit, care nu e preocupat de nici o provocare. Singura lui preocupare este sa un faca nimic, resursele necesare in acest caz fiind ca si inexistente. Aceasta este paradoxal una din cele mai acceptabile maladii de destin la nivel de individ, deoarece, nefacand nimic lenesul isi realizeaza insasi scopul vietii lui.
Ratatul se caracterizeaza prin persoana care nu reuseste sa-si foloseasca resursele de care dispunde, nu este capabil sa-si concentreze eforturile in vederea depasirii unei limite, si urmarirea unei alteia noi net superioara, este genul de persoana care isi face publice intentiile si apoi tot public se injoseste la constatarea unei noi ratari. Acest individ este mereu macinat de rusinea provocata de incapacitatea sa de a-si duce la indeplinire proiectele asumate public sau nu.
Esecul este provocat de bovarism. Este o forma total diferita de ratare, deoarece in timp ce ratatul nu este capabil de depasirea nici unei limite, bovaricul este capabil, dispune de toate resursele, depaseste toate limitele pe care ratatul nu le poate depasi, insa isi propune mereu limite la care nu se poate ajunge. Prin armare, bovaricul este mereu urmarit de sentimental de nereusita, de insuficienta, de neimplinire etc.
Nu voi povesti mai mult decat este cazul, insa va recomand aceasta carte din toata inima, eu nereusind aici sa descriu si celelalte capitole la fel de interesante ce trateaza prostia, libertatea, lucrul in sens general, hotararea, destinul, devenirea etc. Este o carte ce va va determina sa priviti viata mult mai profund, sa descoperiti notiuni fundamentale care pana acum au fost neglijate. Si ca sa inchei cu o idee (nu stiu daca e chiar citat) care din punctul meu de vedere sumarizeaza ideea centrala a acestei carti, si anume aceea de devenire a unui individ, de formare, de individualizare etc „Destinul reprezintă vertebrarea vieţii de către noua stare pe care o creează înlăuntrul ei exerciţiul libertăţii ca perseverare în proiect

March 31, 2008 - Posted by | Uncategorized

3 Comments »

  1. Imi place sa descoper oameni preocupati de valori reale si de “tratamentul” mediocritatii.

    Ma preocupa comportamentul de tip machiavelic si aici Liiceanu mi-a pus la dispozitie “Despre minciuna”.
    Probabil ca deja este citita de dumneavoastra. Cred ca ar fi interesant sa-mi completati chestionarul pe care il administrez si in format electronic pt disertatia la care lucrez.
    Cu admiratie, Viorica Marcu
    Hristos a inviat!

    Comment by Viorica | April 30, 2008 | Reply

  2. Adevarat a-nviat.
    Bucuria de a intalni oameni preocupati de adevaratele valori este reciproca.
    M-ai facut curios referitor la chestionarul despre care vorbesti.
    Ne mai auzim.🙂

    Comment by flpmihai | May 1, 2008 | Reply

  3. Am citit toata cartea in anii 90. Pe atunci, cand terminam o carte, de abea asteptam sa ajung la librarie ca sa imi pot procura inca una. Tin minte pasajul cu “Si totusi ratatul se poate salva”, pe atunci m-a izbit tandretea din ton si ambiguitatea dezarmanta, devenita intre timp una dintre marcile emblematice ale autorului. Cand deschizi astazi o carte din seria redescoperirea valorilor a acelor ani nu retraiesti entuziasmul perfect irational de atunci, ci ai un puseu de orgoliu vizavi de propria ratare, te simti adica in randul lumii intr-un fel, simti ca ai contribuit. Nu am fost niciodata un liicenisean, mai degraba un plesuvist visand la Caliban si Saint Exupery. Dar daca vrei sa dai cu capul de pragul de sus, Despre limita e o carte ideala. Iti pune in fata idealul vietii filzofice si ti-l retrage cu o miscare abila a celeilalte maini, aproape ca la ruleta.

    Comment by Anonymous | May 28, 2009 | Reply


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: