Reality check

Modlova vs. “…”

Este Moldova cea mai saraca regiune a tarii, este Banatul “fruntea”, este Bucurestiul cel mai instarit, este regiunea de vest a Romaniei mai civilizata decat regiunea de Est a Romaniei este …… etc.
Statistici.
Pentru unii, statisticile reprezinta singura sursa de apreciere a realitatii, si, desi profesia pe care o am imi inspira un imens respect pentru aceste proceduri, nu pot sa nu atrag atentia asupra faptului, ca in spatele statisticilor se afla oameni. Rata mortalitatii, rata natalitatii, sporul natural, rata divorturilor, rata avorturilor, PIB-ul pe cap de locuitor, rata de crestere economica, rata somajului samd. Intr-un final, in spatele acestor cifre se afla dupa cum spuneam, oameni, si nu numai atat, si intamplari, trairi, sentimente, decizii, compromisuri, sperante, renuntari, bucurii, drame etc … pe scurt existente individuale sau colective.
Am auzit de multe ori, de prea multe ori de exemplu ca PIB-ul pe cap de locuitor este mult superior in Banat fata de Moldova, insa ce mi se pare inadmisibil este ca din punctual meu de vedere, nici macar 5% nu pot defini acest PIB, nu pot clarifica de unde provine acel PIB sau pentru ce e utilizat, nu pot face diferenta intre contributii la bugetul local si contributii la bugetul consolidate al statului, nu cunosc criteriile de alocare a sumelor sau circuitul de finantare, nu au auzit niciodata de ordonatori primari, secundari, tertiari de credite bugetare etc. Insa toti stiu ca PIB-ul in Banat este mai mare decat PIB-ul in Moldova.
A nu se intelege ca iau apararea Moldovei, asta ar insemna sa dau dovada de o incapatanare nejustificata, si mai mult decat atat de un “rasism” regional care nu ma caracterizeaza defel. Insa nu am sa inteleg niciodata de ce aceasta lupta ascunsa intre regiunile tarii, si mai ales de ce aceasta intriga mereu prezenta intre reprezentantii diverselor regiuni.
Poate pare iesit din context, insa vrea sa exemplific cele afirmate mai sus prin cel mai absurd exemplu la care am asistat in ultimul timp. A fost o emisiune la televizor cu cineva care lucra in Spania in constructii (imi scapa numele) si care a castigat un concurs de muzica (I se spunea parca Pavarotti al Romaniei) si care a inspirit cumva un fel de mandrie printer noi toti, ca e roman “de-al nostru”. Apoi, au urmat reactiile romanilor: “ca e banatean … ca locuieste in Banat” , “ca e moldovean ca s-a nascut in Moldova” etc. Nu am auzit pe nimeni sa sustina mandru ca e roman si atat.
Din punctul meu de vedere (am trait si in Moldova, iar acum am sansa de a descoperi si Banatul), oamenii sunt la fel, si ma refer aici strict la romani. Am vazut cazuri comparabile de personae atat aici unde sunt acum cat si “back home” care injurau fara nici o jena, care mancau seminte pe marginea statiei de tramvai, care nu au citit o carte in viata lor, care nu au nici un fel de principii etc.
Atunci, de ce diferentele acestea intre regiuni, si de ce instinctual acesta de a polemiza pe tema “cealalta regiune”?
Cred ca suntem prea slabi, prea ne e frica de a ne asuma ceva, orice, prea am devenit specatori la mediul inconjurator … si ne asociem indisolubil afirmatiile de ceva ce nu ne apartine in mod direct prin creatie: Banatul are cladiri vechi si impunatoare … facute odata de nemti sau de unguri sau austrieci, au un plan urbanistic mai bine pus la punct etc, iar Moldova are un patriomoniu cultural impressionant, o istorie de invidiat, si a fost candva cea mai bogata regiune din toate cele trei dinainte de Marea Unire. Bine, dar ceva facut IN PREZENT de moldoveni sau banateni? Ma refer la ceva facut de generatia noastra, generatia atat de specializata in comunicare si argumentare, generatia atat de infundata in polemici incat uita ca nimic nu ii apartine, generatia atat de plina de forma si atat de lipsita de continut.
In Moldova tinerii se casatoresc “mai devreme”, iar in Banat “mai tarziu”. E mai bine in primul fel, e mai bine in al doilea. Biologic, e mai bine in primul fel, religios la fel, economic e mai bine in al doilea mod, social la fel. Ideea e ca fiecare abordare isi are argumentele ei, insa cine suntem noi care apreciem ceva ca fiind “prea devreme” sau “prea tarziu”? In comparative cu ce? E mai bines a-ti vezi de cariera sau e mai bines a iubesti pur si simplu? E mai bines a traiesti in concubinaj pana “avem o stare materiala care ne permite sa ne casatorim” sau e mai bine sa facem dupa cum spune religia?
Stiti ceva? Nu conteaza. Cel putin pentru mine nu conteaza. Statisticile pe mine ma lasa efectiv indiferent. Ca somajul e mai mic in Banat … sa fie sanatosi. Ca moldovenii sunt mai saraci … pacat de ei, sau, nu stiu, hai jos moldovenii.. Putem continua la nesfarsit.
Ideea este ca din punctual meu de vedere ne este interzis sa criticam pur egoist, pur nejustificat si imatur o regiune intreaga, colectivitati intregi, mii, sute de mii de oameni, zone geografice, culturale etc. Cred ca prea consideram ca totul ni se cuvine.
Sa incercam sa mai citim din cand in cand cate o carte, sa lasam naibii inclinatia asta pentru avere, pentru calcule financiare, pentru grija banilor samd. Sa incercam sa lucram mai intai la partile noastre negative caci avem destule si apoi sa polemizam referitor la altii.Generatie de ignoranti, faceti un efort si ganditi …

May 15, 2008 - Posted by | Uncategorized

12 Comments »

  1. Practic, cred ca titlul ar fi putut fi: x vs y – nu neaparat cu Moldova in fata. (dar asta ai atins-o deja si tu)

    Nici nu stiu cu ce sa incep sa fiu si coerent(a). In primul rand cred ca statistica este o unealta care ne ajuta sa vedem in ce directie mergem cu masa asta de oameni acre ne inconjoara, si suntem delimitati de granitele tarii. e nevoie de ele sa putem masura daca facem bine ce facem sau nu..unde trebuie corectat sau investit. Sigur ca nu toata lumea pricepe sa le interpreteze, dar e bine ca are o oarecare notorietate.

    “Bataia” dintre regiuni se datoreaza mai ales din motive de raportare, chiar comparare. intr-o anumita masura poate fi si constructiva, dar limita e foarte fina.

    Iar cum se zic suporterii microbisti: “uite cum pierd aia!” si “uite mai cum castigam!” cand e vorba de aceeasi echipa. asa e si cu regiunile, cand e bine in una suntem de-a lor si cand nu, ne alegem alta. nu vrem nicicum, prin firea noastra, sa fim mai prejos.

    Iar ca si o ultima comparatie (pentru moment): PIB vs carte
    – PIB se afla pe al 2lea nivel in piramida lui Maslow, iar Cartea in a 4a sau chiar a 5a, si cum probabil stii nu se poate trece de la un nivel la altul fara sa te fi indeplinit pe respectivul.
    In cazul in care te-am confuzat de tot, mai continuam….

    Comment by Z | May 15, 2008 | Reply

  2. @Z Pentru mine Moldova va fi intotdeauna in fata, din simplul motiv ca mi-e dor de zona unde am crescut si m-am format ca “om”. Poate si alte zone se vor alatura, insa dureaza pana ca zona sa-si lase amprenta asupra mea.
    In al doilea rand, nu am nimic cu statisticile ca si instument de raportare, de analiza etc, ci cu, calitatea celor care-si permit sa faca interpretari subiective pe seama acestora. In plus, cate persoane (sa spunem, din Moldova) si-au insusit o responsabilitate sociala superioara ca urmare a statisticilor negative? La asta ma refer, folosim statistica doar pentru orgoliul nostru.
    Comparatia cu “microbistii” este foarte la obiect, respectiv acelasi nivel de huliganism observ uneori si la “competitia” intre regiuni.
    In ultimul rand, insa nu de cea mai mica importanta, subiectul Piramida lui Maslow. Observ o tentativa de a manipula discutia in directiadorita de tine, prin procedee standard de cumunicare: insinuare: “probabil stii”, si absolutizare: “nu se poate trece …”. Nice try … DAR:
    Probabil ai dreptate in legatura cu includerea PIB-ului si a cartii in diferite nivele ale ierarhiei. Insa treptele piramidei sunt orientative, in sensul ca nevoile nu pot fi satisfacute 100%, ne e ceva absolut, ca de exemplu nu poti avea 100% siguranta locului de munca. Maslow se refera aici la indeplinirea “in mare” a acelor nevoi, moment in care se poate trece la un nivel superior.
    Revenind, PIB-ul fiind oarecum satisfacator (exceptand cazurile extreme), se poate oricand trece la celalalt nivel.
    Deci, fara scuze mediocre🙂
    Ne mai auzim.

    Comment by flpmihai | May 15, 2008 | Reply

  3. Ajungem noi cumva la un consens.🙂
    recunosc ca savurez ping-pongul fin care se joaca pe blogul tau. si imi place sa fiu unul din jucatori.

    e foarte importanta si identitatea natioanla sau chiar zonala cred ca, sa stii ca apartii (fara a fi rea, dar ajungem si la etajul 3- Maslow). sa stii ca in exemplul meu, daca se pleaca tot timpul de la propria persoana: nu sunt nici ardeleanca, nici banateana, si rimanca si unguroaica…. si nici una. tu macar inca stii care e HOME (sau a fost).

    Iar in ceea ce priveste scuzele, ai dreptate ca avem tendinta sa ne complacem in rutina de zi cu zi si sa ne satisfaca nimicurile care le facem.
    Care e solutia?
    Auto motivarea, si motivarea reciproca – care, acuma ca am pus punctul pe I si am trecut de faza 1-de negare – putem sa trecem si la fapte.
    bazandu-ma pe logica grupului, adica se motiveaza mai usor decat daca tre sa faci de unul singur, poate ar trebui sa organizam sala de lectura, in care nu sa citeasca fiecare pt el, ci in grup, cu randul cu voce tare….

    PS: in cazul in care comentariul pare neterminat, sa stiti ca s-a facut expre

    Comment by Z | May 16, 2008 | Reply

  4. Draga (sau dragule) Z – asta pentru a respecta semnificatia pseudonimului, adica sa zic aici ca nu ne cunoastem ….
    Ma bucur ca manifesti o oarecare apreciere fata de blogul meu, si mai ales ca iti aloci o mica parte din timp pentru a participa la scopul acestui acestuia. Insa trebuie sa recunosc ca scopul nu este sa ajungem la vreun consens, caci atunci nu am mai avea ce sa contra-argumenta, iar forta creative si inovatoare a mentalului nostrum ar intra in “CO” – cum ar zice un mare poet contemporan in viata .
    Referitor insa la identitatea mea si la ceea ce eu numesc “Home”, sunt placut surprins sa constat ca notiunea de “acasa” se identifica cu locul unde-mi este sotia, oricare ar fi acel loc. Si asta imi da un sentiment de libertate nemaipomenit … cum sugera Gabriel Liiceanu de ex, in cartea sa “Despre limita”, devenim cu adevarat liberi doar prin cedarea integrala a libertatilor noastre persoanei iubite. Insa, despre acest subiect, alta data …
    Despre motivare si automotivare nu pot spune ca seamana parca putin prea mult cu ideea de “positive thinking”, si momentan sunt intr-o perioada in care consider ca ar trebui sa ma axez mai mult pe ceea ce sunt si ceea ce ma face fericit. Intr-adevar se poate numi si aceasta motivare, in este de un alt gen … insa nu cred ca se poate trece de aici la motivarea reciproca decat prin puterea exemplului.
    Cat despre logica grupului, nu prea sunt de accord decat daca vorbim despre constructiile sociale existente, de orice natura. Insa adevarata valoare individuala se obtine prin individualizare, prin delimitare de masele uniforme de personae, prin auto-cunoastere.
    Concluzia, “get a life” (concluzie generala, si nu adresata tie). Citeste o carte, plimba-te, munceste, picteaza etc … este indiferent, doar sa faci ceea ce simti, sis a nu avem nicicand grija altora.
    Ne mai auzim.

    Comment by flpmihai | May 16, 2008 | Reply

  5. Bravo, bravo…..bravo!

    Comment by Anonymous | May 17, 2008 | Reply

  6. am revenit dupa un week-end plin, si parerea mea este aceeasi in legatura ca: “notiunea de “acasa” se identifica cu locul unde-mi este sotia, oricare ar fi acel loc”.
    e foarte frumoasa notiunea, si intr-adevar la asta ar tebui sa tinda orice cuplu….dar sunt un pic sceptica in privinta realizarii ei in real life.
    Adica trebuie sa se dezvolte in tine un oarecare sentiment de apartenenta, care nu este din ziua 1. Mie mi s-a intamplat sa nu ma simt acasa nici dupa 2 ani, desi am avut destul de multe experiente noi si memorabile.
    …si cred ca pe blogul acesta se si simt etapele tale ale adaptarii la noul spatiu….si chiar socul de nou/alt ceva.
    asa ca e bine sa ajungi sa iti creezi Home oricune ajungi sa te dupa destinul, dar treptat…. si cu mult efort.

    Comment by Z | May 19, 2008 | Reply

  7. Deci, a nu se confunda notiunea de “acasa” cu notiunea de “patria copilariei mele”. Daca alegi varianta a doua, intr-adevar, “acasa” e “acasa”. Insa din punctul de vedere al meu, cu privire la “acasa la mine”, chiar nu e ceva idealist ci real. Asa e. Clarific oar, nu e vorba de “acasa la parinti”.
    In al doilea rand, pe acest blog se simt nu etapele adaptarii, ci etapele consternarii … cu privire la un spatiu la care am avut prea multe asteptari. Aici recunosc ca e greseala mea ca am asteptat ca alta “entitate” – zona geografica, mediu social, cultural, financiar etc sa-mi faca mie viata mai frumoasa. De fapt eu sunt singurul responsabil si pentru asta intr-adevar si-a adus contributia mutarea in Banat … prin confirmare. In legatura cu “socul” mi se pare un cuvant mult prea important, prea de impact pentru intamplari atat de nesemnificative.
    Deci: “acasa e unde sunt eu cu sotia”, indiferent de imprejurari.
    Ne mai auzim.

    Comment by flpmihai | May 19, 2008 | Reply

  8. Probabil ca daca ai pus stacheta foarte sus acuma esti dezamagit, dar inca poate nu e totul pierdut, si vei gasi modalitati de a-ti face viata mai usoara, macar daca vei privi jumatatea plina a paharului.
    La mine merge!

    Comment by Z | May 19, 2008 | Reply

  9. Intr-adevar am pus stacheta ceva mai sus (desi nu-mi place sa-ti dau dreptate).🙂
    Stiu ca nu e totul pierdut, ci chiar pot spune ca am o infinitate de castiguri atat timp cat stiu ce vreau.
    In cele din urma, nu vreau sa fac presupuneri nefondate, insa acesta este motivul pentru care mi-am facut blog, deci pot afirma ca NU, la tine nu merge cu privitul la jumatatea plina a paharului. Asa vrei sa crezi, asa lasi sa “se vada”, asa vrei sa-i faci pe ceilalti sa creada. Insa daca-mi cari parearea mea (ceea ce stiu ca nu ai s-o faci niciodata), in timp ce la mine lupta se da la exterior prin comportamentul relativ badaran care ma caracterizeaza uneori, la tine lupta se duce in interior. Poate e mult spus lupta, insa ai prins ideea.
    Oricum iti admir optimismul pe care te chinui cu atata inversunare sa il afisezi. :p

    Comment by flpmihai | May 19, 2008 | Reply

  10. e doar caracterizarea mea sau si a altei persoane care o cunoastem amandoi? care poate isi serbeaza ziua maine?

    Si daca vom apuca amandoi ziua in care iti voi cere parerea – sper sa ai raspunsuri pe masura asteptarilor…no pressure!🙂

    Iar atata timp cat pot sa incarc pozitiv atat pe mine cat si pe unelle persoane din jurul meu (care conteaza) eu sunt fericita. restul poate se manifesta alt cumva (not talking about my fingertips, no no).

    Comment by Z | May 20, 2008 | Reply

  11. Cineva spunea ca “tara mea, este acolo unde ma simt eu bine”
    LX

    Comment by Anonymous | May 26, 2008 | Reply

  12. Nu cred ca puteam sa spun mai bine ceea ce gandesc. Multumesc🙂
    Ne mai auzim.

    Comment by flpmihai | May 26, 2008 | Reply


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: