Reality check

Mugur Isarescu – lectii de economie si echitate sociala

Intr-un interviu acordat televiziunii publice, Mugur Isarescu isi da iar cu parerea depre riscurile ce pot apare in cazul unor cresteri salariale. Preluand un citat de pe site-ul http://www.hotnews.ro/, fostul, actualul si viitorul vesnic ca padurea (sintagma preluata de la o emisiune TV) Guvernator al Bancii Nationale face urmatoarele precizari: “In Romania, ca peste tot in lume, salariile trebuie corelate cu productivitatea. Exista o mare nevoie sociala de cresteri masive de salarii, dar in momentul in care in mod sistematic, doi ani la rand, salariile din Romania, ca nivel general, cresc cu mult peste cresterea productivitatii muncii, trebuie sa ne asteptam sa apara o corectie”.

Prin procedee specifice celor ce au ca scop manipularea maselor, respectiv generalizare, inducere, falsa corelatie etc, asistam la unele precizari ce cea de mai sus, menita se pare sa justifice de ce nu putem noi sa avem mai multi bani.
Mi s-a parut foarte interesant faptul ca Mugur Isarescu declara ca doi ani la rand „salariile … cresc cu mult peste cresterea productivitatii muncii”. In primul rand este de sesizat abordarea teoretica menita a-i oferi protectia pentru cele afirmate – de ce nu a spus clar ca timp de 2 ani salariile „au crescut”, ci „cresc” …etc? Cand cresc? Acum, in timp ce scriu – nu de alta, dar sa ma pot bucura si eu de aceasta crestere salariala. Cresc 2 ani la rand … – incepem de acum, sau din momentul cand a dat interviul cu pricina? Sau asteptam sa treaca Sarbatorile de iarna? Imi recunosc limitarea de a intelege.

Totusi, sa revenim la o analiza mai pertinenta a celor declarate. Ce inseamna de fapt productivitatea muncii? Numar de rulmenti produsi, profitul obtinut de catre fiecare salariat, sau de catre salariatii direct productivi, cifra de afaceri pe salariat? Care din acestea si din multe altele neprecizate aici?

Am gasit pana la urma o definitie cat de cat simpla si acceptabila a productivitatii muncii. Aceasta este egala cu CA/Nsal, unde CA – cifra de afaceri, iar Nsal – numar total de salariati. In fine, productivitatea muncii poate fi analizata la nivel macro-economic si din punct de vedere a PIB/cap de locuitor, unde PIB, in mare, reprezinta valoarea totala a bunurilor produse si seviciilor efectuate intr-o anumita perioada de timp.
Avem aici doua posibilitati: ori intr-adevar productivitatea muncii nu a crescut suficient, insa avand in vedere ca niciodata nu au fost bani suficienti, atunci salariul „de plecare” de dupa revolutie a fost stabilit eronat, ori se intampla ceva cu cifra de afaceri sau cu produsele si serviciile din tara noastra draga, frumoasa si umbroasa.
Daca imediat dupa revolutie nici macar nu stiam ce e ala PIB, in prezent se coontureaza o alta enigma menita a periclita evolutia acestui PIB: economia subterana. Aceasta afecateaza in aceeasi masura PIB-ul si CA, ambele in masura sa denatureze evolutia productivitatii muncii.
Conform „speculatiilor” de pe internet, economia subterana reprezinta aprox 35% PIB, ceea ce inseamna ca ce se raporteaza in momentul de fata inseamna 65% din economia reala. Prin comparatie, 35% fata de cei 65% raportati semnifica aproximativ 54%. Pe scurt, PIB-ul real al Romaniei ar trebui sa fie cu 54% mai mare decat cel raportat.
Concluzie intermediara: Uitati stimate Guvernator cum crescu spontan PIB-ul si productivitatea muncii!!!
Totusi mare parte din vina ne revine noua, oamenilor de rand. Economia subterana inseamna tot ceea ce nu este declarat in acte, si din pacat trebuie sa recunoastem ca noi suntem destinatarii acestei productii. Ne place sa spunem „lasati asa, fara factura, ca ne intelegem noi cumva”, sau „lasati bonul, e bine asa” – e ceva mult prea uzual pentru consumatorul roman.
O alta parte din vina revine statului nostru integru si desavarsit, care a distrus industria pentru a face loc importurilor de orice natura. Pai daca nu mai producem, ce sa mai adunam in PIB-ul acela firav? La importuri, de exemplu la produsele alimentare, de 80% – mai e ceva de adaugat?
Deci, concluzia finala este ca statul isi bate sosetele de noi, iar noi, constiinciosi, le mai dam si lenjeria intima pentru acelasi proces.

Last minute comment: Tot acest guvernator al nostru a sustinut : „un salariu minim in Romania probabil ca nu este suficient, chiar daca ar ajunge la 1.000 de lei, 1.500 sau 2.000 de lei. Dar daca s-ar intampla acest lucru, piata, extrem de rapid – uitati cat de rapid a actionat de data asta – extrem de rapid va face ca cei 2.000 de lei sa valoreze tot 500 de lei”

Am tot evitat sa vorbesc indecent, insa domnule economist licentiat, doctor expert, mentor intr-ale economiei, nu vrem salariul minim de 1.000, 2.000 sau 100.000 lei. Din moment ce toate corelarile la tarife se fac in functie de preturile internationale si de cursul Euro, vrem salar minim de 1.000 euro, ca sa nu mai ai tu timp sa te joci in tara cu acest curs valutar in baza monedei nationale care nu are nici un fundament logic.

Ne mai auzim.

October 8, 2008 - Posted by | Uncategorized

No comments yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: