Reality check

Indrazniti sa ganditi …

Nu prea urmaresc “canalele” de stiri, poate si datorita faptului ca acestea sunt intr-adevar canale, cel putin mare parte din ele.

Insa inevitabil, sunt tinut la curent cu ultimele stiri prin mijloace alternative: radio, barfe in tramvai, analize speculative la servici etc. Si ceea ce aud se incapataneaza sa ramana blocat in acceasi normalitate democratica specific romaneasca.

Nu vorbesc aici de eternele televizate sinucideri, accidente, batai si multe alte activitai neortodoxe, ci de superficialitatea cu care oamenii ai inceput sa vorbeasca despre aspecte care ii depasesc.

Nu stiu cum s-a intamplat sau ce studii superioare am urmat cu toii, insa toti STIM. Stim ca pensiile sunt mici, stim ca profesorii “au luat teapa”, stim ca este criza economica, stim ca nu sunt bani la buget. Stim, si totusi, intr-o discutie fundamentata pe principii logice, nu stiu cati dintre noi am reusi sa dezvoltam un rationament care sa sustina intr-adevar ceea ce spunem.

Totul a devenit subiectiv, insa se cristalizeaza in Romania un fenomen ciudat de redefinire a termenului de “subiectivism”. Subiectivismul a devenit la noi definirea parerii personale despre lucruri, persoane sau fenomene asupra carora nu vrem, nu putem, sau nu stim sa actionam. Subiectivismul nu mai vrea sa se mai aplice asupra propriei persoane, a propriilor activitati, decat daca se aplica intr-o maniera pozitiva, laudatoare. Ne ascundem in spatele notiunii acesteia pentru a ne ascunde lasitatea si caracterele indoielnice. Nu mai suntem in stare sa facem nimic, insa ne dezvoltam incredibil abilitatea de a ne da cu parerea.

O revolutie in acest sens ar fi ca fiecare propozitie sa inceapa cu EU, si obligatoriu sa contine o actiune, si nu cu o parere.

Astfel parerea “profesorii au luat teapa cu salariile”, ar trebui schimbata in cev de genul: “Eu nu fac nimic in privinta asta”, sau “Eu incurajez munca la negru prin finantarea meditatiilor”, sau “Eu nu pot aprecia calitatea invatamantului in raport cu remunerarea profesorilor”. Observati diferenta?

La fel, STIM ca “pensionarii au pensii mici”. Insa, putem transforma fraza in “Eu nu am un apartament de 50 – 70.000 euro cum au pensionarii, pe care sa-l valorific in caz de ceva”, sau “Eu am muncesc pana la varsta de pensionare pentru a-mi asigura o pensie decenta”, sau “Eu nu voi accepta munca la negru, pentru a-mi onora obligatiile fata de bugetul de stat”, sau “Eu voi incerca sa-mi revizuiescs stilul de viata pentru a nu ajunge sa platesc jumatate de pensie pe diverse tratamente”.

Poate cele de mai sus suna a repros fata de alte categorii sociale sau profesionale, insa nu asta a fost intentia. Sau poate doar putin …

Vreau totusi sa atrag atentia ca am devenit o natiune de comozi, de lasi, de imbecili, si mai mult decat atat, o natiune de imbecili impertinenti. Cati dintre noi au luat actiuni clare ca urmare a diverselor informatii ce ne vin din exterior? Putini. Asteptam ca statul, sau serviciul, sau vecinul sa ne faca, sa ne rezolve, sa ne puna pe directia buna. Dar noi ce facem?

Ne mai auzim.

May 7, 2009 - Posted by | Uncategorized

No comments yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: