Reality check

Ionica – file din tranzitie – „afacerea Sterling”

E dimineata devreme, roua inca reflecta raze micute de soare de pe frunzele de leustean, patrunjel, sfelca rosie (sau alba … ), peste gemuletul inegrit de timpuri al casei lui Ionica.
In cadrul usei improvizata din ceva stuf tinut laolalta cu niste sarma furata de la Unitatea Militara dezafectata din apropiere, apare o silueta de om, nici prea slab, nici prea gras, de fapt, total irelevant. Era doar cineva care-i tinea de urat in timp ce ratacea prin itele incurcate ale ingineriilor financiare inchipuite. Era prietenul lui, nu-i mai tiu bine minte numele, si cred ca nici Ionica, caci era ocupat cu „big things”.
In fine, acesta isi croi drum in casa prin diversele achizitii materiale ale personajului nostru, sii ii zise ca vazuse „pe internet” pe site-ul http://%20www.standard.ro%20/articol_99960/ ca afacerea Sterling a prejudicat statul cu 250 milioane de euro.
Erau deja mult mai multe informatii decat putea procesa Ionica al nostru intr-un timp asa de scurt. Stia ce-s aia euro, ca-si cumparase si el unul de la un consatean de alta etnie putin mai suspicioasa, contra sumei de 10 lei noi plus o gaina – ca cica isi putea cumpara orice cu asta. Insa de Sterling nu mai auzise, de internet auzise ca de vreo epidemie ceva, totusi nu-i era clar ce e, la fel si despre „site”, si peste toate acestea, inca era in ceata daca „prejudiciu” e de bine sau de rau – ceea ce-l facu sa afiseze o fata schimonosita, intepenita undeva intre extaz, deprimate si nelamurire.
Vizitatorul, cu o tonalitate vadit secretoasa ii povesti ca acest caz consta in faptul ca o firma privata despre care auzise ca i se spune companie, a vorbit cumva cu statul roman, statul nostru, sa ii dea voie sa scoata niste gaz si sa-l vanda. Si cica statul nostru, avand oameni destepti la conducere, imediat a solicitat acestei companii sa-i dea bani. Cati? Nici el nu stia prea clar, asa ca le-a cerut o taxa, redeventa, ca cum se plateste renta la pamant.
Numai ca acum cica si-a dat seama statul, sau mai bine spus si-au dat seama altii pentru stat, ca Sterling astia castiga enorm luandu-ne toate resursele de gaz, si statului ii da aceeasi bani, desi gazul este al nostru in teorie. Solutia omeneasca era ca privatizatii astia sa imparta cu statul ceea ce deja era a statului, si cica ar fi fost bine. Insa, din motive ce momentan ii scapa lui Ionica al nostru, cica Parlamentul Romaniei, Ministrii, Agentia Nationala pentru Resurse Minerale si Comisia de Industrii din Camera Deputatilor ( pe acestea din urma Ionica intelegandu-le ca pe niste state mai mici), intarzie solutionarea cazului, intarzie recuperea celor 250 $MM euro, ceea ce ar reprezenta 8 mld metri cubi de gaz, sau 25% din importul de gaze pe o perioada de 8 ani.
Ionica ramase confuz. Confuzia era creata in primul rand de multitudinea de date impartasite cu atata dezinvoltura de prietenul sau, iar in cele din urma de incapacitatea de a intelege de ce cineva, precum statul roman intarzie sa-si ia banii inapoi, banii lui. Incerac sa faca tot felul de comparatii pentru a uni macar doi neuroni impaienjeniti in incercarea de a crea o idee.
Gasise! Mai stia el un caz. Cica un nene aducea lapte in sat, si fiecare care lua lapte de la el, ii dadea in schimb oua – mai exact 1 sticla de lapte pentru 10 oua. Deodata lumea din sat constata ca cineva, o fata intre doua varste si singura nu mai plateste laptele primit, mai exact nu i se mai cer ouale compensatorii. Din vorba in vorba s-a aflat ca nenea cu laptele mai ramanea noaptea pe la fata asta, si astfel aveau amandoi de castigat: el avea mai mult chef de viata, de treaba, era mai increzator in el, iar ea nu mai platea nimic. Numai ca aveau de pierdut cei ce produceau laptele, ca nu mai primeau la fel de multe oua.
Ionica gasi raspunsul: asa se intampla si in cazul asta. Gandea el ca asa e si Sterling asta, o fata capitalista singura, care gasindu-si neadaptatii aici in Romania, prefera sa ofere servicii nelegale si rusinoase unora din cei ce conduc tara asta, asa incat sa nu mai plateasca 250 milioane de euro, oricat ar fi insemnat asta in oua.
Totusi, deznadejdea se instaura in creierul lui Ionica gandindu-se ca fata din satul lor a fost alungata din comunitate, iat nenea cu laptele nu mai aduce laptele, si munceste sa recupereze se ceea ce a pierdut din cauza fetei. Insa Sterling asta cica nu pleaca, statul inca are pretentii sa fie singurul care livreaza bunuri si servicii de interes national, si nici nu patimeste pentru ce a facut.
Ionica isi dadu rapid seama ca lumea exterioara difera enorm de viata din satucul lui, isi dadu seama ca inca mai erau multe de invatat si de deslusit, si mai presus de atat, facu un fulgerator si incredibil calcul mental, impartind cele 250 milioane euro la cei 21 milioane de locuitori ai tarii, si inmultind cu o valoare medie de 42.000 lei/euro, si regreta aproape izbucnind in lacrimi, cei 500.000 lei care i s-ar fi cuvenit din partea statului, daca acesta nu-i dadea lu’ Sterling.

June 19, 2009 - Posted by | Uncategorized

No comments yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: