Reality check

Se poate si fara supermarket-uri

22725413_4a81cb9d43

Nu sustin ca Kauffland (cacofonie acceptata intentionat pentru farmecul exprimarii) sau alt supermarket dintr-asta in particular ar prezenta vreun aspect negativ. Doresc insa sa descriu experienta mea personala, si deciziile luate in mica mea familie, in consecinta.

Vi s-a intamplat vreodata sa mergeti in supermarket-urile astea gen Kauffland, Billa, Sellgros, Metro si dupa aproximativ 10 minute de ratacit printre rafturi sa nu mai stiti nici de unde veniti, nici ce cautati, nici de ce cautati?

Mie da. De fapt pana acum jumatate de an, imi faceam cumparaturile saptamanal de la Kauffland. Numai eu stiu cate oase, muschi si tendoane am supra-solicitat cu transportul sacoselor pana acasa. Nu mergeam cu masina, caci nu aveam mai mult de 2 statii de mers. In fine, am observat dupa multe astfel de expeditii, ca aproape de fiecare data aveam cate 3-4 sacose de cumparaturi, iar cand ajungeam acasa, obosit, transpirat si infometat, nu aveam de fapt ce sa aleg sa mananc si eu cat de cat. Dilema … Cum naiba sa nu am ce sa manac, ca doar am venit cu 4 sacose. Ce naiba am cumparat?

Exact. Ce naiba am cumparat. Asta e intrebarea care am observat ca se repeta in mod obsesiv dupa fiecare excursie in minunata si fermecata lume a super-market-urilor. Raspunsul nu putea surveni decat analizand cu atentie continutul sacoselor, contabilizand cu grija raportul calitate/valoare in baza bonului fiscal sub forma unei panglici nesfarsite. Si gaseam, aproape invariabil: cafea, tigari, chips-uri, ciocolata, jeleuri, „fainoase”, gume sau dropsuri mentolate, suc, pufuleti, seminte, condimente ciudate, spray-uri de camera, rezerva pentru vasul de WC, servetele de bucatarie, servetele umede, role de hartie de bucatarie, ustensile de bucatarie (castronele, caserole, solnite etc),  si multe altele indispensabile omului gospodar. Bine, dar indinspensabil nu trebuie sa se transforme in abuz si comportament deviant. La ce naiba imi trebuia mie de fiecare data 15 mii de feluri de spray-uri de camera? Si cate chips-uri poate manca un om? Aveam sa-mi dau seama ceva mai tarziu …

Revenind la capitolul mancare, observam cu stupoare ca pe langa pufuleti, ciocolata si dropsuri, care cu dificultate pot fi numite produse alimentare, nu prea gasesc ceva comestibil. Exceptand desigur unul din produsele precum calamar ciudat, branza feta, peste marinat, pastrama roz – sau ceva in genul celor mentionate. Da’ acum sa-mi spuneti voi, cum sa tii un barbat si o femeie la casa lor cu 3 inele de calamar de 5 grame fiecare, sau trei felii de peste marinat, sau mai rau, cu experimentul chimic nereusit denumit – pastrama? Mancarea unde e? Carnea de vita, pulpele de pui, aripioarele de pui, pestele proaspat, cartofii, dovleceii, vinetele, rosiile, mazarea … si multe multe altele care se pot intr-adevar constitui intr-un meniu adecvat. Unde sunt cele necesare bucatariei, precum uleiul, otetul, sarea si piperul, zaharul?

Ei, nu’s. Si am decis: nu mai mergem in Kauffland. Am dat vina pe practicile comerciale, am dat vina pe specialistii din spatele promovarii, am dat vina pe merchendising, am dat vina pe tot ce se putea. Si intrucat ne-am considerat incapabili de a lupta cu armata de oameni aflata in spatele unui produs (imagine, prezentare, publicitate, oferte promotionale, pozitionare in raft etc), ne-am acceptat inferioritatea, ne-am declarat invinsi, si am preferat sa nu mai mergem decat sa fim iarasi victimele nesabuintei noastre.

Acum mergem in Profi. Da, in Profi! Ce, nu se-aude bine?

Raportul s-a inversat din prima zi: acum cumpar numai ce am nevoie, si eventual ma resfat cu ceva, sau nu – eu decid. In sfarsit, decid eu. Am fost intrebat desigur adeseori de snobii de prin zona: Profi??? Ce gasesti tu in Profi??? Si le raspund clar: excat ce gasesti si tu unde mergi sa-ti faci cumparaturile. Numai ca mult mai ieftin, si fara riscul de a fi atras de tampenii de tot felul.

Paine, oua, lapte si derivate din lapte, branza, carne, preparate semi-congelate, ulei, otet, zahar, faina, apa minerala, apa plata, sare, fructe – tot ce vreau gasesca acolo. Diferenta? Pai diferenta e ca aici au loc si produsele ieftine care, multe dintre ele au exact acelasi efect si/sau menire ca si cele din celelalte supermarket-uri. Diferenta e deasemenea ca la un raft pot gasi tot ce-mi trebuie, si nu ma dor ochii de la 7.000 de feluri de chipsuri si minuni.

 Am observat totusi ca unora dintre concetateni le este rusine sa merga in Profi. Auzi, rusine… Adica nu e trendy, nu e cool sa mergi in Profi. E ca si cum ai merge sa-ti faci cumparaturile la second-hand. Si asta in conditiile in care pPofi este totusi o companie care are un lant de super-market-uri, cu un raport calitate/pret imbatabil. Doar ca strategie lor tocmai in asta consta, si nu in a comercializa paine de firma, pentru care platesti 50 de bani painea, si 5 lei numele.

Cat timp exista prostie, snobism, inconstienta si teribilism, Profi va ramane doar un magazin ratacit, in care, multumesc lui Dumnezeu, am loc sa ma plimb in liniste, fara sa ma ciocnesc de tot felul de ingrati, de tot felul de aspirante la titulatura de femei usoare, de tot felul de manelisti care-si trag carutul de cumparaturi cu lantul de la gat,  de toti transpiratii din localitate, de toti „fitosii” si pisalogii.

Da doamne mai multe supermarket-uri, sa strangem prostia la un loc – sa stim si noi o treaba.

Ne mai auzim, sa mai schimbam impresii la gura plasei. 

July 27, 2009 - Posted by | Diverse

No comments yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: