Reality check

Ganduri ….

Am primit recent, prin cai nebanuite, o carte, sau cred ca e mai mult o traducere neavizata a unei carti de psihologie – in format electronic. Mesajul general al cartii nu era ca depinde de noi sa atingem fericirea suprema, insa acela ca depinde numai de noi sa eliminam nefericirea nejustificata. Mi s-a parut genial, ca inca o data, dau peste acelasi concept de “responsabilitate”, concept pe care am sa-l detaliez putin mai tarziu, prin prisma principiilor enuntate in carte. Sa incep totusi prin sumarizarea principalelor tipare de gandire care contribuie din plin la exagerarea pana la absurd a unor evenimente, desigur neplacute, din viata noastra. Aceste sabloane sunt modifcate prin prisma gandirii proprii, intrucat preluarea exacta a exemplelor din cartea mentionata ar face o legatura  mult prea nedorita cu un caracter patologic. Deci, vedeti mai jos, exprimarea  mai „light”, alaturi de interpretarea proprie a acestor idei distructive:

1. Este extrem de necesar pentru un adult sa fie iubit si aprobat de catre toate persoanele importante din anturajul sau;

Toti oamenii sunt diferiti, au preferinte diferite. Preferintele pot varia de la inclinatie spre persoanele culte, nostime, de incredere, independente, punctuale etc, pana la preferinte pentru persoane serioase, flexibile, dependente, fara scupule …. si lista ar putea continua la nesfarsit cu toate trasaturile cunoscute si necunoscute.

A incerca sa le faci pe plac tuturor nu numai ca este extrem de dificil, insa si iluzoriu. Desigur, ar fi foarte placut sa fim apreciati de un numar cat mai mare de persoane din anturajul nostru, insa nu e o obligatie. Obligatia este cea care genereaza dezechilibrul psihic, obligatia pe care noi singuri ne-o atribuim.

Stiu, e foarte neplacut sa afli ca o persoana apropiata are o parere negativa despre tine, insa e dreptul acelei persoane sa gandesca ce vrea, si nu obligatia mea de a-i face pe plac. Daca eu sunt multumit de mine, si stiu ca nu am gresit (si asta e putin probabil, intrucat suntem oameni, si deci, prin definitie supusi greselilor) – atunci nu mai e problema mea. Devine problema mea in momentul in care mi-o transfer singur, constient.

2. O fiinta umana trebuie sa fie competenta, capabila a-si atinge obiectivele, in toate planurile posibile, pentru a se putea considera valoroasa;

Aici subiectul este ceva mai sensibil, deoarece nu se poate trage o linie simpla intre aspiratii si comportament dezechilibrat. Insa accentul se pune nu pe ceea ce ne dorim sa realizam in viata (sociala, personala, profesionala etc), si pe legatura dintre realizarile proprii si propria persoana.

Fara indoiala, competentele insusite de-a lungul vietii, indeplinirea si chiar depasirea obiectivelor, precum si realizarile exceptionale contribuie la sporirea gradului de fericire atat pe termen scurt cat si pe termen lung, insa asta nu ma face pe mine mai valoros. Intr-adevar ma poate face o persoana mai „dorita” de catre angajator, de catre sotie, de catre prieteni etc, insa lipsa realizarilor, competentelor si asa mai departe, nu-mi poate scadea calitatea de om, valoarea mea ca persoana. Valoarea poate scadea numai daca sunt constient ca nu am facut tot posibilul in conditii normale, sau cam apelat la practici murdare. Insa chiar si atunci, trebuie sa-mi asum responsabilitatea actiunilor mele, pe care eu si doar eu le voi suporta.

Pe scurt, un inginer, pictor, strungar, manager  ect nu este mai valoros ca mine. Niciodata. Doar ca „output-urile” sale au probabil o valoarea mai mare pe piata libera a marfurilor si a capitalului..

3. Unele persoane sunt rele, dispretuitoare, vicioase, si trebuie sa fie blamate, descurajate cu criticate;

Desigur ca exista si persoane care injura, fumeaza, beau sau chiar (conform sursei de incredere indoielnica, PRO TV) omoara, distrug, fura. Instinctual catalogam aceste persoane ca fiind rele si demne de dispret, si consider ca avem cu totii o pornire launtrica de a le critica, de a ne juca de-a  „justitiarii” asezati pe canapelele noastre confortabile, cu telecomanda de-a dreapta telespectatorului.

Nici prin gand nu-mi trece sa le iau apararea unor astfel de persoane. Insa putem schimba ceva? Daca da, va rog … numai ca rareori mi-a fost dat sa vad vreo actiune constienta a vreunui concetatean la observarea unui comportament similar celor descrise mai sus. Nu putem schimba nimic? Atunci de ce sa-mi bat capul de-aiurea? Un exemplu la moda acum ar fi „Noua Lege a Pensiilor” (ce interesant suna, parca ar fi New World Order). Nu pot face nimic, sau probabil nu vreau sa depun energie in aceasta directie. Asa ca de ce sa ma enervez, sa ma agit, sa critic guvernantii? Va spun eu de ce – doar sa ma indispun, sa ma enervez, sa-mi creasca aciditatea la stomac.

Deci, nu depinde intotdeauna de noi sa schimbam aspectele neplacute din societate, insa depinde exclusiv de noi cum reactionam.

4. Este ingrozitor cand lucrurile nu merg asa cum ne-am dori;

Nu-i asa? Pe naiba. Nu e ingrozitor, e doar neplacut.

Multi dintre noi am ramas insa, cu eforturi sustinute, la etapa de copil mic, si astfel plangem, batem cu piciorusele in podea, spargem bibelouri si rupem hainutele, atunci cand afara ploua – desi noi ne doream sa mergem la gratar. Sau cand seful nu ne apreciaza, desi noi am muncit de ne-au sarit capacele. Sau cand nu suntem iubiti la fel de mult cum iubim si noi. Si asa mai departe. Bine, bine, insa de cand dorintele tale s-au transormat in obligatie pentru ceilalti? E normal sa impui reguli de conduita, asteptari, si reglemantari celor carora poate in acel moment pur si simplu nu le pasa?

E neplacut intr-adevar, insa nu ingrozitor. Ingrozitor este numai in mintea noastra, atat timp cand nu putem accepta ca nu suntem centrul universului, si ca planetele nu se invart cum vrem noi, desi noi „stim” noi ca trebuie sa fie.

5. Fericirea depinde exclusiv de exterior, si nu avem nici un control asupra nefericirilor si tulburarilor emotionale provocate de ceilalti;

Pe scurt, gandirea generalizata poate si stilizata dupa cum urmeaza: daca cineva ma injura/injoseste/jigneste – sunt trist; daca cineva ma lauda/incurajeaza/apreciaza – sunt fericit. Niciodata invers.

Bine, insa nici nu am asteptari de genul asta, asta ar o forma usoara de nebunie (O nebunie placuta vreau sa cred avand in vedere ponderea elementelor negative din societatea de azi). Insa e prea mult sa consideream ca fericirea depinde de exterior. Daca cineva te insulta, si ai cazut in depresie, asta se intampla deoarece: 1) atribui o valoare nemeritata persoanei in cauza; 2) consideri ca meriti acele vorbe urate, sau cel putin ca trebuie sa le iei de bune; si 3) crezi ca nu e drept ce se intampla;

Cum precizeaza si autorul in cartea sa, exceptand cazurile de lezare fizica, ceilalti nu fac altceva decat sa ne puna la dispozitie diverse cutite si alte arme ascutite. In functie de perceptia noastra, noi suntem cei ce le luam cu drag si ni le infingem in inima. O vorba aiurea tratata cu indiferenta nu face nici un rau nimanui.

6. Daca un lucru poate deveni periculos sau inspaimantator, este de datoria noastra sa ne preocupam excesiv pentru a prevenu aparitia acestuia;

Nu am sa petrec  prea mult timp aici, deoarece concluzia este simpla. Poti sa schimbi acea proiectie periculoasa sau inspaimantatoare? Adica dispui efectiv de mijlloacele di pocedeele necesare? Daca da, atunci schimb-o! Daca nu, nu poti face altceva decat sa incerci cat de matur posibil sa diminuezi consecintele, sau sa suporti cu demnitate. Altfel, o luam iar razna.

Ti-e frica ca-ti vei pierde locul de munca? Daca da, fa tot ce-ti sta in putinta in cele 8 ore legale sa obtii o performanta superioara, si sa creezi un climat placut de munca, atat cat sta in competenta ta. Daca nu (faliment, relocare etc) ce rost are sa te agiti de-aiurea?  Strange niste banuti din timp, just in case, si apoi accepta situatia su demnitate.

7. Este mult mai usor sa eviti dificultatile si responsabilitatile vietii, decat sa le faci fata;

Intr-adevar este mai usor, insa doar pe termen scurt. Repercursiunile pe termen lung pot fi mult mai daunatoare. Putina disciplinare si responsabilizare poate elimina riscul ulterior de agravare a unor situatii curente neplacute. Stiu, nu e usor, nu e placut, nu da rezultate imediate, insa nu putem avea pretentii mai tarziu la imbunatatirea unui aspect din viata nostra, atat timp cat am evitat pe cat posibil solutionarea acestuia.

8. Experientele trecute sunt determinantele supreme a comportamentului din prezent, deoarece odata ce un eveniment ne-a marcat profund viata, e normal ca acesta sa ne afecteze pentru totdeauna;

Una din cele mai daunatoare curente psihologice e aceea conform careia experientele trecute ne marcheaza viata intr-un mod independent de vointa noastra. Sunt dese afirmatiile de genul: Am fost singur la parinti, si am crescut intr-un mediu in care totul mi se cuvenea. Acum nu ma pot adapta, vazand cat de greu e sa lupti pentru orice. Sau: Parintii mai ma bateau mereu, pentru orice greseala cat de mica. Acum sunt inhibat, si mi-e frica de toti. Sau: Ai mei au avut tot timpul asteptari enorme de la mine, sa invat bine, sa ma port frumos, sa fiu un exemplu printre copiii de varsta mea – doar atunci primeam recunoastere din partea lor. Acum sunt un perfectionist, si orice activitate pe care nu o pot intreprinde la perfectie ma blocheaza. Lista ar putea continua, insa mi-e frica sa nu ating alte puncte mai sensibile. Nu sunt in pozitia de cuantifica impactul acestor experinte, insa stiu sigur ca nu mai suntem copiii. Cand am fost mici, logica si rationamentul nu erau pe deplin dezvoltate, prin urmare, depindeam la propriu de parerea celorlalti, si in pprincipal a parintlor, despre noi. Ne defineam in functie de cum ne defineau ei pe noi.

Insa acum am crescut, si a sustine ca dispretuiesti femeile pentru ceva ce probabil mama ta i-a facut tatalui tau, mi se pare lasitate si fuga de raspundere. Mama cuiva nu reprezinta toate femeile din univers. Desigur, nu inseamna ca a fost singura cu un astfel de comportament. Insa sa astepti o asigurare din partea cuiva ca o viitoare prietena, iubita sau sotie nu va fi la fel, este similar cu a astepta sa stii ce e pe lumea cealalta. O astfel de existenta poate duce la grave dezechilibre psihice. Insa tine de noi sa interpretam obiectiv experientele trecute, si sa constientizam ca mama, sau tatal, sau bunica, sau cine vreti voi, a avut efectiv o experienta mai putin placuta, insa nici pe departe o experienta generalizata la toate mamele, toti tatii si toate bunicile din lume.

Noi suntem cei ce alimenta nejustificam frica, din lasitatea de a aborda viata cu toate riscurile ei, de a deveni persoane independente emotional. Pot eu sa-ti garantez ca nu te va insela iubita, sau ca sotul tau nu se va purta urat cu tine, sau ca cine stie ce necazuri nu se vor intampla pe parcursul vietii. Poate cineva? Nu. Atunci de ce sa alimentam o frica pornind de un simplu exemplu negativ, si acela petrecut intr-o perioada cand gandeau altii pentru noi?

9. Exista intotdeauna o solutie buna, precisa si perfecta pentru toate problemele noastre, si e de datoria noastra sa nu facem compromisuri in a le identifica;

Asta este o idee din ce in ce mai incetatenita in zilele noastre, in mica noastra tara cuprinsa pe nepregatita de surogatul acesta de capitalism. In special la servici, pierdem zeci de ore incercand sa identificam solutia perfecta, urmarind gloria suprema, in timp ce, de fapt, nu ne facem treaba. Cum am auzit undeva, candva (nu tin minte unde si cand, probabil ca urmare a ignorantei) ca o treaba finalizata in proportie de 80% si predata in timp, este indiscutabil mai valoroasa si apreciata decat o treaba finalizata 100%, insa predata dupa dead-line.

Suntem oameni, si prin urmare imperfecti, traim intr-o lume caracterizata de imperfectiune – insa in cele din urma asta face parte din frumusetea diversitatii. A incerca sa atingem perfectiunea in orice clipa este un deziderat imposibil, si cu atat mai distructiv pentru noi. In acelasi timp, aspiratia constructiva catre perfectiune este ceva perfect normal si de apreciat, insa blocajele emotionale generate de ne-atingerea perfectiunii – sunt motiv de ingrijorare.

Nu as vrea sa inchei acest articol inainte de a sublinia pericolul insesizabil generat de utilizarea fara discernamant a cuvantului „TREBUIE”. Este unul din cele mai tampite cuvinte inventate vreodata, care nu face altceve decat sa aduca stres suplimentar pe umerii nostri si-asa mancati de alte probleme nerezolvate. Niciodata nu trebuie.

Nu trebuie sa mergem la servici, in schimb ar fi de preferat sa mergem, intrucat nu ne strica salariul, putem sa ne afirmam profesional, si simtim ca facem ceea ce ne place, ca facem parte dintr-o echipa.

Nu trebuie nimic. E vorba doar de liber-arbitru. E vorba despre alegere constienta si rationala.

Sa nu uitam in cele din urma ca dezechilibrele de orice natura provin adeseori din faptul ca avem dorinte contradictorii, ori ca avem dorinte imposibile. Vrem sa avem parte numai de concedii in locuri exotice, insa nu ne place la servici, vrem o relatie de vis cu partenerul de viata, insa nu ne place sa fim ingraditi, vrem sa fim persoane cu un comportament vertical, insa nu vrem sa ne asumam asta atunci cand interesul sugereaza altceva, vrem sa nu fie prea cald, prea frig, prea nu mai stiu cum. Si in cele din urma, dam vina pe trecut, pe viitor, pe altii, pe orice in afara de noi. Suntem nefericiti deoarece cand am fost mic nu am avut bani, acum lumea e rea, viitorul nu preconizeaza nimic bun, si uite-asa nu avem nici un motiv sa fim fericiti.

Putem, avem dreptul si posibilitatea sa constientizam ca desi poate nu am avut bani, liniste, casa, iubire ect in trecut, tine de noi sa le avem in prezent. Desi lumea e rea, atat timp cat nu suntem agresati fizic, avem dreptul sa putem toate vorbele urate undeva prin partea dorsala. Desi se pare ca viitorul nu ne pregateste nimic bun, totusi oportunitatile sunt acolo, aceleasi pentru toate lumea.

Atat timp cat ne maturizam si ne asumam responsabilitatea vietii noastre personale, nu mai putem da vina pe nimic pentru nefericirea noastra. Poate doar pe evenimentele imprevizibile, care oricum sunt pe maini sigure, in mainile lui D-zeu.

February 12, 2010 - Posted by | Uncategorized

No comments yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: