Reality check

Tort cu mere – reteta perfecta

Tot din seria: ce sa faci Sambata inainte de post, alaturi de faimoasele mele saratele, s-a pus la cale si pregatirea unui tort. Astfel ca sotia mea sesizand dezechilibrul meu psihic pe parcursul pregatirii saratelelor, a depus toate eforturile posibile sa ma eclipsese. Norocul meu ca sunt mandru de ce fac eu, si sunt mai mandru de ce face ea. Dar sa evitam latura sentimentala, si sa trecem la treaba.

Se pregatesc urmatoarele: 8 mere frumusele foc (sau mai multe in functie de capacitatea vasului), 8 lg de faina (ei nu i-am luat faina Winny, ca mi-a fost frica sa nu-mi paseze un eventual esec), nu mai stiu cate oua ( cred ca 6, insa cautati si voi pe internet, ca asa am facut si eu), o margarina, o cana de zahar + 8 lg tot de zahar si un praf de copt. Pentru ornat, eu am luat un praf de frisca (ati observat ca acum, combinatia asta de E-uri cu pretentii de frisca nu se mai numeste praf de frisca ci Spuma pentru deserturi), doua pliculete de intaritor de frisca (just in case), si niste bombonici dintr-alea mici, ca de coliva in miniatura.

Se curata merile. Nu, oricat ati astepta, nu se curata singure. Eu le-am curata, fiind una din putinele activitati la care ma pricep. Mai exact, se taie in doua, se curata de seminte, si gata. Intre timp, sotia a topit zaharul (1 cana) in vasul ala “slipicios”, si a intins zaharul ala topit cat de uniform posibil pe peretii vasului, si pe fund🙂 . Apoi se iau merele, si se introduce/baga/induce/penetreaza/inoculeaza etc visine (daca tineti minte de la tarta cu visine, e vorba de aceleasi visine pe care trebuia sa le pregatiti din vara si sa le puneti la congelator). Apoi se aseaza fiecare jumatate de mar cu jumatatea sa (chiar si la mere, fiecare isi gaseste jumatatea), si se aseaza in vasul initial. Se baga vasul la cuptor pentru 20 min, sa se moaie putin merele.

Quick tip: puneti in varf de mar un varf de cutit de margarina. Nu stiu pentru ce, insa asa am sesizat, chiar inainte de a baga merele la cuptor.

Intre timp, se pregateste compozitia. Se iau cele 6 oua si se separa albusurile de galbenusuri. Galbenusurile se bat pana iti amorteste mana (similar cu procedeul folosit la tarta cu visine). Apoi se adauga cele 6 linguri aditionale de zahar si un picut de sare, pentru gust. Se bat iar albusurile alea, deja batute pana la refuz, pana se formeaza o spuma ciudata. Apoi se adauga galbenusurile, pe rand, intr-o disciplina exemplara, peste spuma, si se amesteca. Din nou, insist asupra aspectului ca galbenusurile nu se amesteca cum amesteci in mancarea pentru porci, si prin ridicarea succesiva a telului din compozitie – cica pentru a nu nenoroci bulele de aer care sustin dubioasa spuma. La fel se face si la adaugarea celor 8 linguri de faina, pana la omogenizare.

Valeu!!! Au trecut 21 de minte din cele 20 minute cat trebuia sa se coaca marele. Dau fuga la cuptor, si le scot inainte de a ruina orice efort.  Apoi repejor, se toarna compozitia, sau spuma de mai devreme, peste mere, si se baga iar la cuptor pentru inca 25 de minute. Cand se scoate arata cam asa (asta e dupa ce am rasturnat oala cu fundul in sus :):

Credeti-ma pe cuvant ca e nebunie. Merele alea coapte, ascuzand fiecare dintre ele cate una sau mai multe visine in interior, si compozitia accea ce se combina dubios cu zaharul topit, care daca mai tineti minte, a fost intins cu mare grija pe peretii si fundul vasului de copt, genereaza o combinatie menita a ameti zimturile, a dilua logica, si a conferi o cu totul alta conotatie cuvantului “calorie”. Nebunie curata.

Ok, sa lasam asta. Urmeaza ornatul tortului. De asta m-am ocupat eu personal, avand in vedere ca ziua urmatoare a fost “Mos Valetin” (cum imi place mie sa numesc sarbatoarea asta de Valentine’s Day, nuantand ipocrizia si superficialitatea ce o sustin). Nu cred ca e cazul sa postez aici complicata reteta pentru frisca – scrie pe ambalaj. Asa ca am distribuit 87% din cantitatea de frisca, cat mai uniform posibil, si apoi am dezlantuit partea creativa. Am asezat bombonicile alea dupa un model creat si inteles numai de mine pe toata suprafat tortului. Trebuia sa ma fi vazut cu aruncam cu bombonici in tort din lateral, umpland masa cu astfel de ornamente. Alta solutia nu am gasit pentru a acoperi si partile laterale ale tortului. Apoi, cu inima plina de dentimente nobile generate de sosirea prematura a lu’ Mos Valentin, am folosit diferenta de 13% de frisca – si am desenat o inima, si ceva ornamente pe langa. Asta a fost inima mea pentru ea, inima apreciata pe deplin prin stapanirea unui acces necontrolat de ras isteric.🙂 Dar ne-am distrat macar. In fine, asta e rezultatul final:

Se serveste, atat din fata cat si din lateral, cu gura.

Later edit: Desi nu este vizibil in pozele atasate, inainte de a baga vasul in cuptor, se utilizeaza o suribelnita cu cap in cruce, sau una dreapta dupa caz, pentri indepartarea manereler alea ieftine, care in alte dati, incepeau sa scoata un miros insuportabil de anvelopa arsa. Am patit-o, si nu o mai patesc.

February 18, 2010 - Posted by | In bucatarie, Uncategorized

2 Comments »

  1. am savurat atat tortul cat si calitatea descrierii. Mersi frumos pentru actul generos de a impartasi reteta – chiar suna delicios.

    Comment by Z | February 22, 2010 | Reply

  2. Reteta e publica, se gaseste pe internet, si se adapteaza conform inclinatiilor personale. Partea cea mai delicioasa e procesul de fabricatie, believe me. Insa din pacate, “calitatea descrierii” nu poate contine si aspectele cenzurate.
    Insa, crede-ma pe cuvant, se merita!

    Comment by flpmihai | February 22, 2010 | Reply


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: