Reality check

Sabotorii „de birou” – factorul de eroziune a performantei

Sursa foto:http://teltrans.ro

In urma celor peste 6 ani experienta de munca, cu 8 diferiti angajatori din 3 orase diferite, vreau sa cred ca am identificat deja macar sumar tipologia „sabotorului de birou” asa cum imi place mie sa-i numesc pe cei care isi dau tot interesul sa distruga atmosfera lucrativa si energizanta care ar trebui sa fie caracteristica fiecarui birou. Pentru unii „calificarea” mea poate parea derizorie, insa mi-as dori sa vad polemica indreptata spre calitatea de adevar a celor prezentate, si nu asupa calitatii prezentatorului.

Am observat adesea o multitudine de comportamente care de care mai ciudate, si aparent nejustificate la colegii pe care i-am intalnit de-a lungul timpului, comportamente care oarecum superficiali erau justificate de elanul imprastiat al acelora ce incearca sa demonstreze ceva ce nu ii caracterizeaza. Poate fi vorba de performanta, de corectitudine, de spirit de echipa, de atasament la urma urmei fata de angajator si nusiness-ul acestuia. Insa cand acestea lipsesc cu desavarsire, atunci se creeaza mediul propice dezvoltarii celorlalte aptitudini, pe care unii vor cu tot dinadinsul sa le includa in „personal branding”.

Atentie insa. Atrag atentia ca voi vorbi numai despre acele calitati care genereaza non-valori din princiiu. Acele trasaturi de caracter innascute sau dezvoltate de-a lungul timpului, care contribuie vizibil la distrugerea oricarui criteriu de performanta din orice echipa, la distrugerea oricaror relatii inter-umane decente. La urma urmei, aceste tipuri de comportament pot fi comparate foarte plastic cu „manelismul” – ceea ce, din punctul meu de vedere se caracterizeaza simplu prin promovarea agresiva a non-valorilor, a practicilor indoilenice, a inculturii si a incompetentei.

E pacat, caci identificarea si eliminarea unor astfel de tipologii ar putea genera beneficii incredibile atat pentru angajat cat si pentru angajator. Insa pana atunci, incercam si noi sa ne distram pe seama lor. Astfel, am sa descriu mai jos cateva din trasaturile sau actiunile caracteristice unor astfel de persoane. Mai exact, am sa creez un fel de fisa a postului, sau o lista de responsabilitati care ar putea cataloga pe fiecare dintre noi ca „sabotor de birou”. Cam asta trebuie sa faceti:

  1. Nu imparti informatia! Sub nici o forma. Chiar de nu esti capabil sa intelegi diferenta dinte informatie si barfa, nu-i da drumul. Asta iti va creea o stare de superioritate aparenta in momentul in care te vei trezi vorbind pe langa subiect, doar de dragul de a arata ca „stii”. Poate cineva la fel de „informat” ca tine iti va aprecia spontaneitatea si te va promova.
  2. Nu da sfaturi bune colegilor. Sau daca le dai, da-le incomplete. Se stie ca o informatie incompleta poate genera mai multa confuzie decat lipsa acesteia. Poti chiar sa exagerezi si sa pari cinstit, sa petreci timp cu cel ce solicita o informatie, sa-i arati, sa-i explici, insa sa „omiti” chiar elementul cheie. Si l-ai terminat.
  3. Pune gaz pe foc, sub aspectul inocentei. Adreseaza-te persoanelor mai mari in rang cu o fata nevinovata de caprioara ranita, cu o expresie de genul: „Vai, dar eu nu mi-am imaginat ca X nu stie asta dupa atata timp”. Efectul e garantat.
  4. Nu cauta solutii. Daca cineva are nevoie de ajutor, fii alaturi de persoana respectiva, insa nu o ajuta. Fii alaturi doar atat cat e nevoie pentru a-i accentua starea de neliniste. Insa sub nici o forma nu-i oferi solutii. Daca il pastrezi intr-o stare de panica prelungita, ai sanse mai mari sa pari mai destept, intrucat orice prost pare mai destept comparat cu o persoana paralizata de panica.
  5. Justifica orice esec prin pasarea responsabilitatii. In plus, argumenteaza cat te-ai zbatut tu sa aduci echipa pe linia de plutire, insa … nu ai avut cu cine. Insa mare grija, sa porti conversatia „privat”, sa nu dai drept la replica celor implicati.
  6. Nu fa nimic constructiv, inovativ, mergi strict pe reaplicare. Nu ai cum sa dai gres, chiar daca rezultatele nu se mai vad de mult. E mai caldut asa.
  7. Prinde-l pe celalalt pe picior gresit. Fa-ti un hobby din asta. De exemplu, intr-o sedinta despre cresterea legumelor (na, am zis si eu), intreaba spontan care e perioada optima de culegere a fructelor. (Insa neaparat argumenteaza o minciuna menita sa justifice criticalitatea legaturii indisolubile intre legume si fructe, altfel iesi tu rau). Ai creat confuzie, nesiguranta, si acum poti sa-ti folosesti informatia de la punctul 1).
  8. Sa pari proactiv in fata sefului. Chiar daca nu ai nici un fundament, apuca-te sa vorbesti in numele echipei in lipsa acesteia, ia decizii in numele echipei, fixeaza dead-line-uri, schimba procesele de lucru etc . insa IN LIPSA ECHIPEI. Nu conteaza ca ai tai colegi te vor desconsidera, sau chiar critica. In primul rand te-ai prezentat ca si lider de echipa in fata sefului (chiar daca pe nedrept), si in al doilea rand … colegii uita. Punct lovit.
  9. Lucreaza pe ascuns. Asta in cazul in care mai si lucrezi, si din cand in cand mai ai si cate o idee buna. Putin probabil, stiu. Totusi, daca se intampla, lucreaza pe ascuns. Daca e o idee buna, cu siguranta sefii vor dori sa reaplice procesul. Insa nu direct, asta e „cheia”, ci vor dori ca ceilalti colegi ai tai sa reaplice, pe baza sfaturilor tale. Si aici ai dat lovitura. Poti sa-i zapacesti, sa le pierzi timpul de-aiurea, sa-i duci pe cai gresite etc, si in final sa apari ca un inger salvator sa-ti asumi responsabilitatea de a face tot tu treaba.
  10. Foloseste exclusiv limbaj de „work environment”, chiar si la baie (poti folosi de exemplu waste management concept). Sa te auda lumea vorbind despre timing-uri, dead line-uri, achievements, learnings, procedures, feeb-back etc, chiar daca nu ai nici cea mai mica idee la ce se refera, sau care este intr-adevar puterea constructive a acestor cuvinte. Ideea e sa te auda lumea vorbind, sa pari interesant, si concomitent, sa sa te rogi ca nu se uita nimeni la rezultatele tale efective.
  11. Creeaza-ti o aura de persoana super ocupata de fata cu colegii. Vorbeste intr-una despre renuntarile tale personale la care esti supus zi de zi pentru a raspunde prompt la ceea ce se numeste „business requirements”, chiar daca stai mereu pe FaceBook, YouTube sau whatever. Da bine la imagine.
  12. Pleaca mereu ultimul de la servici! Nu conteaza ca ai venit la servici la 10 dimineata, si ai stat 3 ore la masa. Tine minte ca, conteaza prima impresie intr-adevar, insa daca ai dat-o in bara (si ai dat-o cu siguranta) conteaza „cum inchizi usa cand pleci”. Asa ca pleca cat mai tarziu, sa pari grabit neaparat ca si cum ti-ar arde fasolele pe foc, sa inteleaga lumea ce sacrificii faci tu.
  13. Nu-ti asuma raspunderea! Sub nici o forma! Da vina pe sistem, pe colectiv, pe procesul de munca viciat, pe orice, insa nu-ti asuma raspunderea. Da „reply” la e-mail-uri cerand lucruri tampite, intarzie raspunsurile, baga lumea in ceata, si poate poate cineva, scarbit de situatie, va hotara in locul tau.

 Ma opresc aici, si nu pentru ca nu as mai avea idei, ci pentru simplul fapt ca-mi place numarul 13. Este numarul meu norocos. Insa asta e „off topic” cum am auzit mai recent ca se spune.

 Stau si ma gandesc cate se pot schimba daca eliminam acesti sabotori. Deciziile s-ar lua mult mai rapid, rezultatele ar fi inimaginabil superioare, atmosfera la birou ar fi mult mai placuta. Pe scurt ar fi starea ideala de win-win: angajatorul are o afacere stabila si performanta, in timp ce noi, angajatii ne asiguram o crestere sanatoasa in cariera, cu fundamente solide.

 Pana atunci, asta e. Ma bucur insa ca am reusit sa-i identific pe acesti „diluanti de performanta”, si pot sa-i evit cu o oarecare nota comica, nu insa fara parere de rau. Si by the way, pe termen lung din pacate toate astea ies la iveala, deci miscati-va repede, ca daca afla cineva ce va poate capul, va fi vai si-amar de voi.

 Insa, ca si incheiere, tare jenanti pot fi aceste specimene in campul muncii!!! Mi-e mila de voi. De fapt nu-mi este.

Ne mai auzim.

March 8, 2010 - Posted by | moved to www.flpmihai.blogspot.com, Uncategorized

2 Comments »

  1. ai dreptate, dar traim intr-o lume imperfecta. ce ai descris mai sus imi suna a mediu foarte competitiv, unde e foarte greu sa ajungi la nivelul urmator, dar beneficiile merita sacrificiul. sper ca asa si este!
    in legtura cu acesti factori perturbatori, sper sa ii vad si altii ca se prefac si ca pierd vremea degeaba, pe langa ca bag raca in colectiv, si cineva in mai susul piramidei se va lua o decizie. insa pana atunci, nu putem (sau eu cel putin) decat sa ne gandim la matode prin care sa corectam sau atenuam aceste comportamente.

    PS: daca ajung eu sa fie acest element, sper ca pot conta pe colegii de treaba sa imi atraga atentia.

    Comment by Z | March 9, 2010 | Reply

  2. In teorie suna bine, intr-adevar. Eu sunt mai ingrijorat de faptul ca multi dintre noi am alunecat deja pe panta asta, intr-o masura mai mare sau mai mica.
    P.S. Nu mi-as dori sa duc discutia intr-o zona subiectiva sau personala. Insa la modul general, depinde de colegi …, ca daca sunt si ei “sabotori” poti sa astepti mult si bine.

    Comment by flpmihai | March 9, 2010 | Reply


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: