Reality check

Scenarii pentru 2012:

– Sfarsitul lumii si al nostru – materie si suflet laolalta;

– Sfarsitul lumii – Ziua Judecatii;

– Sfarsitul lumii civilizate – disparitia tehnologiei si industriei;

– Sfarsitul omenilor in forma actuala – schimbari in ADN, in structura energetica;

– Cataclism partial (cutremur, eruptii culcanice, eruptii solare, razboi nuclear etc);

– Nimic;

“A-ceput de ieri sa cada cate-un zvon / Acum a stat / Parca s-a mai razbunat …”

Vi se par cunoscute versurile? Sigur ca da, insa ca orice lucru in viata, si versurile de mai sus au fost supuse transformarii, prin actualizare.

De ceva timp sunt destul de interesat de subiectul „2012 – sfarsitul lumii”, mai mult din perspectiva probarii celor cateva elemente logice din toata legenda asta, decat prin prisma unei barfe de senzatie. Intr-adevar, sunt destul de multe indicii care sa duca la concluzia ca ceva se va intampla in 2012, ceva ce ar avea potential sa produca schimbari drastice in existenta noastra asa cum o stim, daca nu chiar sa-i puna capat.

Nu am sa detaliez aici insa acele elemente, scopul articolului nefind unul de informare documentata, si de studiere a alternativelor in toate posibilitatile identificate la inceputul acestuia. As enumera doar pentru „cultura generala” (expresie folosita de-aiurea, intrucat nu consider ca are vreo legatura cat de mica cu, conceptul de cultura in general), cateva din elementele care au determinat formarea unor noi sinapse in creierul multora dintre noi: caledarul civilizatiei Maya, care se sfarseste brusc pe data de 21.12.2012 (calendar cu o vechime si un orizont de timp de mii de ani daca tin bine minte, si care are o acuratete exceptionala luand in calcul inclusiv devierile insesizabile ale inclinatiei axei Pamantului), alinierea Pamantului cu soarele si cu centrul galaxiei (sa avem in vedere aici simpla influenta gravitationala a lunii, precum si efectele necunoscute ale anti-materiei), posibilitatea existentei unei alte planete cu care teoretic am intra in coliziune undeva prin 2012 (Planeta Nibiru sau ceva de genul asta, existand si fotografii care sa probeze acesta – nu stiu acum cat de reale sunt), lipsa „cluster-ului” din Google Earth cu exact pozitia stelei in jurul careia ar orbita presupusa planeta (se observa clar ca a fost decupat un mic dreptungi), varful eruptiilor solare confirmat de Nasa pentru 2012, schimbarea polilor magnetici ai Pamantului, marirea frecventei naturale a pamantului etc.

Ideea centrala a comentariului este totusi: si ce facem daca …?! Daca ce? Pai daca … se intampla una din cele listate la inceputul comentariului. Le iau pe rand, si apoi vom vedea ca se desprinde o idee comuna.

1. Se termina totul, nu mai exista nimic, nici Pamantul, nici noi, nici viata dupa moarte, nimic. Te pune pe ganduri, asa-i?! Pentru ce te-ai trezit toata viata la 7 dimineata sa mergi la servici, pentru ce ai trait sub presiunea ratelor, pentru ce ai strans bani sa-ti iei ultimul model de masina, pentru ce te-ai stresat, pentru ce ai amanat casatoria, copiii, vizitele la parinti etc, pentru ce ai calcat pe cadavre (urasc expresia asta) pentru a avansa in cariera, pentru ce ai dezamagit toti prietenii in cursa ta nebuna prin viata, pentru ce ti-ai facut planuri de viitor uitand sa traiesti clipa de fata? Ai mai proceda la fel? Daca ai sti ca in 2012 se va termina totul, vai mai urma acceasi cale? Think again.

2. Vine Judecata de Apoi. Pai vedeti voi, posibilitatea asta mi se pare putin mai „nasoala” daca mi se permite sa ma exprim ca adolescentii de azi. Judecata de Apoi. Hmmm. Oare se vor puncta veniturile salariale obtinute, functiile detinute de-a lungul vietii, caracterul mai mult sau mai putin sexy al hainelor pe care le-al imbracat, valoarea posesiilor noastre materiale? Se va puncta oare cat de „smecheri” am fost, cat am fost noi mai destepti, mai frumosi, mai tunsi si pieptanati decat ceilalti? Se va puncta oare meniul nostru zilnic, shoping-ul la Kaufland sau in Mall, limbajul nostru trivial si neconformist, „gagicile” sau „gagiii” pe care i-am cucerit? Se va puncta oare numarul de lumanari aprinse la biserica din banii ce ne-au ramas ca rest de la tigari, sau donatiile sarace pe care le facem o data pe an? Se va puncta mersul nostru la biserica de Paste si de Craciun, in costum sau in pantaloni mulati, dupa caz. Se va puncta marimea sanilor, lungimea picioarelor, calitatea machiajului, efectul parfumului, cantitatea, calitatatea si diversitatea actelor sexuale, rautatea, invidia, ipocrizia, falsa modestitate? Nu prea cred. Presupun ca vom fi judecati dupa calitatea noastra de oameni, si calitatea noastra de a fi oameni cu ceilalti. Atat. Si revenind, daca ai sti ca in 2012 se va termina totul, vae mai urma acceasi cale? Se merita efortul sa iti incarci viata asta mica cu tot felul de „bagaje emotionale” de natura cel putin mediocra si indoielnica? Think again.

3. Daca ar fi sa urmeze un cataclism, cum se estimeaza ca ar putea genera eruptiilor solare. Fara curent electtric, fara apa potabila curenta, fara telefon, internet, fax, TV, radio nimic. Fara caldura, fara transporturi, fara magazine, banci etc. Fara muzica, fara filme, Fara servici, fara ajutor social, fara nimic. Fara energie toate cele descrise anterior nu pot fi posibile. In acest caz, esti pregatit ca om sa te descurci singur? Ai evoluat suficient incat sa ai o intelegere superioara asupra a ceea ce esti si asupra a ceea ce poti face in afara sferei serviciului, scolii, statului, societatii etc? Vei fi in stare sa te descurci asa cum te pacalesti singur acum ca te descurci la servici? Si daca intr-adevar posibilitatea asta ar fi „the lucky winner” ti-ai mai dedica intreaga ta viata, atat cat a mai ramas pentru a-ti cizela trasaturile actuale care au facut din tine ceea ce esti acum? Think again.

4. O alta previziune, care din pacate nu am reusit sa o probez suficient este transformarea noastra ca oameni, activarea unor combinatii proteice suplimentare in ADN-ul nostru, comunicarea telepatica, citirea gandurilor, avansarea catre urmatorul nivel. Un nivel in care se presupune ca nu vom mai fi fiintele limitate fizic asa cum suntem acum, ci „fiinte de lumina” cu abilitati si capacitati care in clipele de fata in mod clar le-am folosi in dezavantajul celorlalti, si in cele din urma in dezavantajul nostru. Atunci s-a meritat tot efortul intelectual de a urma cursurile unei facultati, de a avansa in cariera, de a te enerva pe toate nimicurile din lume, de a continua la nesfarsit cu aceleasi aspiratii materiale? Ce ai face in aceste ultime clipe? Stiu, ai doua variante de raspuns: 1) Nu stii, sau 2) Ai nevoie de timp sa te gandesti la raspuns.

5. Evenimentele din ultima vreme ne-au amintit ca suntem la voia sortii intr-o oarecare masura. Poate cineva sa estimeze pe principiul 80/20 ca o eruptie vulcanica va doar una normala, si nu va genera eruptia unui mega-vulcan (vezi Yellostone), ca un cutremur nu poate depasi 7 -8 grade, ca o cometa sau orice corp ceresc are interdictie de a intra in coliziune cu pamantul, ca acei curenti oceanici care sustin clima nu vor fi afectati de topirea ghetarilor (vezi impactul apei dulci asupra curentilor oceanici), ca emissile de noxe nu vor crea un efect de sera ce va face viata pe pamant inposibila, etc etc. Si daca macar unul din aceste fenomene va avea loc, chiar si partial, suntem pregatiti pentru adaptare – asta in cazul in care ne vom numara printre supravietuitori. Ne va ajuta apartamentul cu doua camere, noul Golf 5, poseta Gucci, cunostintele noastre avansate de conducere a carutului de cumparaturi prin supermarket-uri?

6. Ultima posibilitate e sa se intample … nimic. Da, chiar asa, nimic. Si asa ajungem la vesnica intrebare fara raspuns: care e scopul vietii? Sa traim, sa mancam, sa dormim, sa imbatranim, si … sa murim. Poate intre timp sa mai fim si tampiti la servici, si nesimtiti cu ceilalti, si rai, si nepoliticosi, si nerecunoscatori, si avari, si vesnic nemultumiti, si cum mai vreti. Pentru ca in final, sa ce? Sa murim, fara sa stim daca s-a meritat sau nu. Fara sa putem da inapoi macar o secunda, sa ne cerem iertare unii altora ca am facut tot posibilul sa desiintam tot ce a fost uman in noi. Fara nici o sansa in plus pentru nimeni. Ai mai continua viata asa cum o faci acum?

M-am apropiat de final, dupa cateva randuri care poate au parut apocaliptice, care poate au deprimat, sau au schimbat perceptii, care au deranjat sau au incurajat. Insa intrebarea ramane: Ceea ce suntem acum, si ceea ce perseveram sa permanentizam in noi este ceea ce ne aduce fericirea, indiferent de 2012, 2020 sau 2100? Suntem pregatiti sa acceptam orice ne ofera viitorul fara regrete? Si daca avem regrete, avem forta in noi, sau mai bine spus – vointa – de a schimba ceva?

In final, sunteti fericiti? De ce faceti ceea ce faceti? De ce nu faceti ceea ce va face fericiti? De ce asteptati mereu ca altceva sau altcineva sa va faca fericit? Ce e in mintea vostra?

Acesta nu e un avertisment referitor la poate urma, e mai mult un semnal de alarma referitor la ceea ce s-a intamplat deja cu noi. E pacat, avem in noi si in jurul nostru tot ce ne trebuie pentru a fi fericiti. E alegerea noastra … cat timp ni se mai permite sa alegem.

April 28, 2010 - Posted by | moved to www.flpmihai.blogspot.com, Uncategorized

No comments yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: