Reality check

Ce e mai rau: sa fii mintit sau sa crezi in minciuni?

Tot din seria: „cat reprezinta aportul nostru si cat e contributia exteriorului la fericirea noastra”, in ultimele zile am fost subiectul unei situatii mai mult decat reprezentativa pentru subiectul mentionat. Am folosit cu buna stiinta notinea de subiect, intrucat s-a decis in numele meu si pentru mine, desi pot cataloga actiunea ca fiind mai mult in numele meu si impotriva mea.

Pentru a evita instalarea unei stari de plictiseala cronica, am sa mai reduc din introducere, cu riscul de a pierde ireversibil cate ceva din farmecul „preludiului”.

Nu-mi face nici cea mai mica placere sa vorbesc despre aspecte personale, despre cine sunt eu, unde lucrez, cu ce ma imbrac, si de cate ori ma spal (daca ma spal), insa trebuie sa gasesc o cale prin care sa-mi exprim dezamagirea. Detaliile sunt de prisos, caci daca as incerca cat de cat sa prezint franturi reale din mediul inconjurator, se vor gasi cu siguranta „genii literare” care sa-mi interpreteze afirmatiile in cel mai ciudat mod posibil.

Ideea e totusi ca s-au „operat” unele schimbari in ultimul timp, schimbari de natura sa-mi declanseze un numar fix de sinapse, reduse ca numar, insa semnificative ca impact generat. Am sa strecor aici o mica informatie, infima chiar, doar pentru a ghida cititorul prin desisul gandurilor mele amestecate, si mai mult decat atat, de a-l incuraja in folosirea imaginatiei, pentru a compensa prin scenarii auto-creionate lipsa informatiilor din acest articol. Are legatura cu nivelul veniturilor personale, sau mai exact cu aplicarea/neaplicarea meritocratiei in abordarea acestui parametru absolut esential in existenta zilnica.

De fapt, mi-am propus sa depasesc momentul in care am fost sensibil atras spre o analiza rationala, argumentata si „data-based”, si sa fac tranzitia la o analiza mult mai profunda, literara, sau cel putin mai plina de semnificatie pentru mine.

Ce e mai rau? Sa fii mintit, sau sa-ti cladesti asteptarile pe minciunile celorlalti? Prin extrapolare, ce e mai rau? Sa constati limitarea cognitiva si emotionala a celorlati manifestata simplu prin minciuna si inselare? Sau sa constati limitarea ta personala, manifestata prin cladirea unei dependente auto-induse, fata de cineva sau ceva.

Da, am fost mintit. Acum stau si ma gandesc: am fost mintit, sau nu am vrut eu sa vad adevarul? Am fost mintit sau am preferat sa traiesc intr-un tablou frumos pictat cu nuante vii preluate selectiv din paleta de culori care mi s-a pus la dispozitie, si care, aflu acum, ca ingloba si culori mai triste, menite sa estompeze cumva nuantele vii. Imaginea de ansamblu, pentru cine era pregatit sa o analizeze, prezenta o lumina gri, nu monotona, ci cu variatii de umbra si lumina. Am preferat sa aleg doar ce e alb din acest gri, si sa utilizez doar variatiile de lumina. Negrul si umbrele le-am lasat pentru altii.

Numai ca acei „altii” nu s-au aratat, sau cel putin nu s-au aratat interesati de paleta coloristica pe care le-am lasa-o discret la dispozitia lor. Nu am stiut atunci ca tot eu voi fi obligat sa le utilizez si pe acestea.

Aici a intervenit asa-zisa mea problema. Nu eram pregatit sa stric tot tabloul meu pictat in colurii vii, cu ramasitele negre si umbrite ale imaginii de ansamblu. E vina celor ce au inclus si umbre in paleta de culori, sau e vina mea ca am acceptat sa „intru in jos” ignorand cu buna stiinta existenta lor?

In cele din urma, nici nu are relevanta cine, ce, cum. Si in ceea ce priveste „a cui e vina” – orice efort in acesta directie este din start sortit esecului, si mai mult decat atat, este sortit unui esec rusinos precedat de un aflux de auto-victimizare dus la extrem. Acum conteaza mai mult sa ma re-pozitionez, si sa abordez minunata schimbare cu o maturitate care sa se apropie cat de cat de asteptarile varstei.

Tin minte interpretarea interesanta a unui citat pe care l-am citit odata: Ce este starea de multumire? Nu este nici pe departe totalitatea evenimentelor pozitive de care beneficiem pe parcursul vietii. Este de fapt unul si acelasi lucru cu starea de dezamgire. Pe scurt, ambele reprezinta modalitatea in care percepem, evaluam, si atribuim o anumita valoare, pozitiva sau negativa, evenimentelor din viata noastra. Din nou, depinde doar de mine, si asta imi arunca in spate o responsabilitate enorma. Preferam sa fiu responsabil cu plata intretinerii, si nu cu fericirea mea. Ar fi fost mai simplu.

Ce-a fost a fost. Insa nu s-a incheiat. De-abia acum trebuie sa-mi asum responsabilitatea, si sa folosesc ultimele expriente ca si „input” si nu ca „output”. Vorba proverbului de cartier supra-populat: „Un sut in cur e  …. un sut in cur”. :)))  Insa eu am sa fac un pas in fata, cu siguranta.

May 10, 2010 - Posted by | moved to www.flpmihai.blogspot.com, Uncategorized

2 Comments »

  1. Sunt confuza! dar am sa-mi scriu oricum parerea.
    “Ce e mai rau: sa fii mintit sau sa crezi in minciuni?” Eu cred ca minciuni o sa auzim multe, din nenumarate parti si pe diverse subiecte. Dar, de noi depinde care le vedem ca sunt cusute cu ata alba, gri sau de ce culoare or fi, si sa alegem in care vrem sa credem. Deci, e mai rau sa credem in ele.

    Si sfaturile acestea fac parte din capitolul “sa faci de zice popa, nu ce face popa”; adica e mult mai usor de zis decat de facut.

    Comment by Zorro | May 11, 2010 | Reply

  2. In primul rand ma bucur ca esti confuza. Don;t get me wrong, insa asta a fost si scopul articolului – sa nu furnizeze prea multe informatii, pentru a limita eventuale incursiuni in aspecte care nu ma privesc decat strict pe mine.
    In al doilea rand, nu stiu nici acum care din cele doua aspecte e mai aiurea, insa am aflat ca “a crede in ceva de-aiurea” poate avea repercursiuni mai semnificative.
    Darm, in final, dupa cum am spus: Moving forward🙂

    Comment by flpmihai | May 11, 2010 | Reply


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: